O alta zi... In rest aceiasi oameni...

In ultima vreme am cam lasat somnul la o parte.Puteti sa spuneti ca nu am ce face sau in cel mai rau caz ma doare capul (ca sa nu folosesc alti termeni mai jegosi).
Acest blog are ca subiect principal viata si aventurile hazlii alaturi de prietenii mei. Dar departe de a fi prea tacut, recunosc ca nu prea m-am descris. Adica in masura in care ar fi trebuit sa stiti macar lucruri elementare despre mine. Ei bine, vreau sa ma vedeti si voi asa cum ma vad eu. Daca va uitati mai jos, veti vedea o melodie la care artistul se numeste Tudor Alexandru, adica eu, si melodia cu numele 'The magic power of beeing sorry'. Ei bine, recunosc ca titlurile nu prea stiu sa le aleg, cu exceptia albumului din care face parte melodia asta (Mistic ocean of infinity).
Un hobby s-a trezit in mine. Nu acum, ci cu multi ani in urma. Ascultam toata muzica ce imi placea, indiferent de gen. Dar imi imaginam cat de greu se ajunge la asemenea rezultate. Am cautat si eu niste muzica mai slabutza si cu ajutorul unui editor audio perfectionam sunetul si mixam cat de cat melodia. Imi amintesc ca in vacante stateam cate 10-12 ore cu capul in calculator si editam o melodie careia la final ii dadeam o forma mai bine definita ca in prealabil. Dar anii au trecut si lumea a evoluat. Eu, de asemenea, mi-am indreptat gusturile spre muzica de club, adica house, club, trance si mai putin electro. Genul meu preferat este house'ul, cu multe subgenuri dar nu le ascult pe toate. Dar in cazul in care v-am facut curiosi, mentionez si subgenurile: progressive house, hard trance, tech house, deep house, phunky house si cam astea sunt subgenurile mele preferate. Poate pentru ca se potrivesc cu personalitatea mea. Adica sunetele sunt ciudate, greu de inteles, poate greu de suportat pentru unii, melodiile contin uneori dezacorduri aproape iritante. Cu toate acestea, daca asculti cu multa atentie o melodie tech house a artistului Coolerika, vei descoperi ca are anumite momente de genialitate ascunse sub o patura imensa de monotonie. Dar atentia conteaza.
Oricum, in ultima vreme a aparut software special pentru creare de muzica precum si instrumente muzicale virtuale, mi-am facut loc pe hard disk si le-am bagat pe toate. Consideram ca am destula experienta in editare audio, deci m-am apucat nu numai sa editez si sa mixez, dar si sa creez. Muzica house. Sau trance. La inceput am observat ca nu era chiar ca muzica pe care o ascultam zi de zi dar am ramas in continuare f atent la fiecare efect, fiecare floricica din orice melodie house si am incercat s-o reproduc. De obicei imi lua de la doua pana la patru ore sa creez o melodie j apoi, dupa o pauza, o finisam, inca jumatate de ora. Cam asta e.
Oricum, in acest moment nu postez cu gandul de a ma lauda, ci de a relata fiecare etapa prin care am trecut pana sa ajung ceea ce sunt azi. Si mai e un drum luuuuungg....!!!! Totodata mi-am descoperit vocatia. Stiu ca pare o nebunie. Dar incerc. Si asta e tot ce conteaza. As vrea sa devin DJ. Stiu ca mama nu ar fi de acord cu asa ceva, mai ales ca nu face parte din nicio materie scolara si mi se pare ca nu iti trebuie nicio facultate. Dar asta e visul meu pe care il am din scoala generala si sper ca in curand sa-l realizez. Vreau sa stii, draga cititorule, ca aceasta confesiune a fost facuta doar pentru ca tu sa poti intelege natura din care eu sunt facut. Iti multumesc pentru rabdarea ce ai avut-o sa-mi citesti gandurile si realizarile. Cam asta ar fi pentru moment.