Azi dimineata in timp ce imi beau cafeaua si citeam niste chestii foarte interesante pe un forum, mi-a fugit asa deodata gandul la copilarie. Intr-adevar, de mult nu mi s-a mai intamplat asa ceva, ca si cum memoria mea a hotarat in mod subit ca acea perioada e cu mult sub nivelul optim de intelegere si compasiune. Ei bine, s-a intamplat. Si trebuie sa spun ca m-a cuprins un val de melancolie gandindu-ma la tot ce a fost in trecut. As putea sa intru in amanunte, doar ca asta nu e motivul pentru care postez.
Stau si ma gandesc la cat de fericit eram pe atunci pentru ca nu aveam griji si teme multe. Dar mai incolo o sa-mi dau seama ca nici adolescenta nu e cu nimic mai prejos. Tot copil esti, intr-un fel sau altul. Chiar daca te maturizezi. De fapt, ramai copil sub aspectul creativitatii si emotivitatii. Mai ales ca e varsta la care iti pui o multime de intrebari la care pe moment ramai confuz. Dar cu timpul vei gasi raspunsul si vei invata sa te folosesti de toate ‘instrumentele ‘ pe care viata ti le ofera pentru a trai mai bine.
Vise. Le avem cu totii. Chiar daca la unii se manifesta doar la sensul propriu. Dar asta nu te impiedica cu nimic sa te gandesti ce ar fi daca… Oricum, ideea in sine nu aduce nimic nou. Pentru unii. Adica in mod cert nu poti astepta un miracol ca visele tale sa se indeplineasca. Viata nu e chiar asa simpla. Nu poti sa te bazezi pe noroc tot timpul. Mai folosesti si creierul din cand in cand. Chiar daca de felul tau esti visator, asta nu te impiedica cu nimic sa ramai lucid si sa actionezi conform circumstantelor. E bine sa ai un scop in viata. E esential. Dar e si mai bine sa te hotarasti sa-l atingi. De obicei e greu sa incepi, poate pentru lipsa de experienta sau alte motive. Restul aproape vine de la sine (“Copilul in prima secunda de viata nu respira dar doctorul il loveste si ii da un impuls, il ajuta sa se mentina in viata. Doar ca acel doctor, acel salvator nu va fi tot timpul langa tine si atunci iti vei decide singur soarta”). Mai e un vis pe care il avem de multe ori in viata. Ce ar fi daca am avea o zi perfecta? Sa nu ne deranjeze nimeni si totul sa mearga de minune? Cel mai usor ar fi, dupa parerea mea, sa-i manipulezi pe ceilalti. Nu in sensul rau, ci mai degraba sa te folosesti de talentul asta de la mama natura: comunicarea.
In timp ce in viata de zi cu zi oamenii se confrunta cu probleme de toate felurile, ne gandim ca cineva ne priveste de acolo de sus dar nu intelegem de ce nu ne intinde o mana de ajutor tot timpul. In opinia mea, Dumnezeu ne-a dat viata, dar in acelasi timp ne-a aratat care sunt responsabilitatile noastre si ca trebuie sa ni le asumam. Ne-a oferit libertatea deciziei. Doar ca nu numai in sensul religios, cum ar crede unii. De fapt, eu ma gandesc ca problemele noastre sunt consecintele propriilor alegeri. Dumnezeu ne-a inzestrat cu constiinta tocmai pentru a alege ceea ce e mai bine pentru noi. Ne ajuta doar atunci cand se pare ca viata nu ne mai zambeste si nu ne mai ofera niciun pic de bucurie. Doar ca nu vrea sa ne vada renuntand la lupta.
O multime de ganduri ma cuprind pe moment si o multime de scenarii imi trec parca prin fata ochilor. Ganduri de adolescent, scenarii de copil, planuri de adult. Nimic nou. Dar m-am hotarat sa uit tot ce a fost in trecut pentru ca stiu ca nu se va mai intoarce. Copilaria. Joaca. Totul. La sfarsitul vietii nu-ti doresti decat sa vezi ce realizari ai avut in viata tocmai pentru ca speri ca numele tau sa ramana. Amintirea ta. Monumentele pe care le-ai creat. Pentru asta am fost facuti. Cu totii. Sper sa nu uiti asta! Iti multumesc ca ai avut rabdare sa citesti toate ideile mele!
0 comments for this post