De la o vreme am cam pierdut obiceiul de a scrie pe blog, si asta poate pentru ca nu-mi mai vin idei, sau, mai concret, nu-mi sta in fire sa postez fiecare lucru marunt care trece pe langa mine in fiecare zi. Nu vad niciun rost in asta, si desi urasc sa admit, blogul meu nu va fi niciodata un jurnal al 'fericirii' si nici o reteta de a ajunge la ea. Nu. El va include momente speciale la care am participat cu totii, pentru ca asta e lumea mea. Cu toate acestea, mi-am luat libertatea de a mai insera cate un videoclip muzical deosebit doar ca singura problema ar fi ca nu m-am gandit ca nu toti imi impartasesc gusturile. De aceea, imi cer scuze celor care se simt ofensati de muzica si poate pozele pe care le inserez in acest blog. Sper ca asta sa nu afecteze cu nimic vizualizarile din ce in ce mai dese pe care blogul meu le sufera, Enjoy!
La granita viselor...
Ora 4...
Lumea a iesit de mult de pe mess... Raman doar eu, prea ocupat sa-mi pun ordine in ganduri.
Adolescent si eu, cu fel de fel de probleme. Toata lumea in jurul meu sufera, mai mult sau mai putin (din cauza adolescentei, evident) iar eu ma vad cu toate acestea parca prea fericit si lipsit de orice grija (desi am mai mult ghinion ca toti).
Daca stau bine sa-mi aduc aminte, rascolind prin trecutul meu nu prea indepartat, vad ca acum trei luni eram la fel ca ceilalti, sentimental cat casa si melancolic cat pentru toata omenirea. Un aspect a ramas neschimbat totusi si frapeaza non-stop: acela ca vreau sa-i ajut pe ceilalti, sa le intind o mana de ajutor, un zambet de incurajare. Vreau sa-i vad si pe ceilalti depasind starea asta pentru ca stiu ce performante poate face personalitatea umana (experienta proprie- o singura vara clarifica totul). Am descopeit ca personalitatea este un instrument foarte delicat care merita anumite sacrificii daca este este nevoie. Imi aduc aminte cum gandeam. Imi aduc aminte cum vorbeam. Recitesc si acum romanul scris de mine (Visul unei nopti perfecte). Sufletul din mine parca striga: vreau sa ma destind, sa fiu in expansiune. Asta se vedea de la o posta. Pentru mine a fost insa cel mai greu sa observ asta. Bineinteles ca am cautat metode sa ma schimb... Am inceput sa citesc psihologie... Sa aprofundez.... Incepusem sa inteleg toate fenomenele din jurul meu (psihologice) si sa anticipez unde vor duce. Totul se lega in mintea mea. Dar nu era suficient. Trebuia sa mai fac ceva. Dar nu stiam ce. O perioada am stat mai mult in casa pentru ca trebuia sa invat pentru examenul de diferenta la info... Dar am realizat curand ca deveneam tot mai stapan pe mine tocmai pentru ca lumea nu mai era principalul subiect de discutie. Recunosc ca eram destul de ciudatzel pe vremea aia si ca visam tot timpul la o era de fericire maxima, dar tot incercam sa gasesc o modalitate sa realizez acest vis. Uneori il credeam imposibil, De aceea ideea ma ‘stresa’ zi si noapte. Bineinteles ca acum nu ma sfiesc sa vorbesc despre mine si despre trecutul meu... Stiu ca sunt doar eu singur vorbind cu gandurile mele in linistea noptii. Nu ma aude nimeni. Noaptea a devenit pentru mine o sursa incomensurabila de incredere si vointa. De aceea am ales noaptea ca plan de realizare a viselor mele. Am inceput cu lucrurile cele mai esentiale. Vointa si rabdarea mea. Stiam ca va trebui sa astept o vreme, dar nu sa stau degeaba. Trebuia sa faptuiesc. Noaptea ma ocupam cel mai mult de acest lucru si treaba asta dura pana dimineata de cele mai multe ori. Dar am invatat sa ma cunosc, sa-i cunosc si pe ceilalti asa cum sunt si acum lucrurile decurg normal. Nu mi-e rusine sa recunosc ca inainte ascultam si eu manele desi le consider ca facand parte dintr-un trecut aproape paralel si uitat (nu mai ascult nici mort). Am inceput sa ascult house... Si am vazut ca adormeam mai linistit, mai impacat cu mine insumi, chiar daca altora le lasa durere de cap (desi nu inteleg de ce). Am descoperit in acele nopti o multime de talente pe care nu mi le banuiam pana atunci... Am inceput sa le fructific, sa le valorific. Desi acele nopti nedormite puse cap la cap formau saptamani, am decis ca lupta nu va mai dura mult si ma voi bucura curand (“Tot ce vreau sa-ti zic e ca de fapt n-am pierdut nicio noapte, am castigat ani de fericire”).
Ora 5 dimineata...
A sosit momentul sa ma mai gandesc ca
Dar stiu ca lucrurile nu se vor schimba cand se va lumina de ziua. Doar gandurile oamenilor si parerile raman neschimbate. Dar timpul le va rezolva pe toate, ar spune unii. Doar ca eu nu vreau sa astept atat de mult. Pentru ca acuma pot. Fostii mei colegi si cei care ma cunosc de mult mi-ar putea adresa urmatoarea intrebare fireasca: “De ce tocmai vara cand nu observa nimeni schimbarea?” Raspunsul e foarte simplu. M-am schimbat. Dar pentru ca sa ma conving cu adevarat de asta, a trebuit sa fiu departe de orice grja, departe de orice factor negativ. De mine nu mi-e frica. Acum ca m-am convins de adevar, vreau sa-i conving si pe ceilalti. Pentru unii e mai greu, dar nu cedez in fata presiunii. Prefer sa caut noi resurse.
Ora 7:30...
“Cuprins de oboseala, ma asez sfarsit pe scara
Si adorm sub paza sfanta a soarelui de vara...”
Doua versuri dintr-o poezie proprie. Desi afara e frig, desi afara e iarna, ma simt infierbantat. In sufletul meu e vara. Si asa va fi mereu.
Iata ca a dat Domnu' in sfarsit de am avut si noi parte de o greva in Cantemir... Eu sincer nu ma asteptam vrodata sa fie asa ceva aici, mai ales ca sunt prea satul de prestatia jalnica pe care o are Cantemiru... in special in ochii mei... Dar pentru ca lucrurile sa fie destul de clare pt voi, priviti acest videoclip de pe data de 13 noiembrie, adica joia trecuta. In Cantemir elevii trebuie sa faca greva, pentru ca profii probabil vor sa moara de foame... Imi aduc aminte de o conversatie pe mess q Ionutz si comentam atitudinea profilor... dar fac eu: "Sincer nu cred ca i-ar deranja nici daca le-ar darama casele". :))
Oricum, pentru mine nu e ceva atat de special pentru ca eu vin mai mult cand nu se fac ore (in zilele de greva am venit cu cel putin un sfert de ora inainte sa 'incepem' si statateam nici mai mult nici mai putin de 5 minute dupa care plecam plicitsit si revoltat ca mai facusem inca un drum de pomana pana la amaraciunea de liceu).
In rest, fericire maxima... Sper sa mai dureze ceva vreme sa ma bucur si eu de norocul asta... Cred ca e un eveniment unic in Cantemir... Au si profii cu ce se mandri desi sincer, in locul lor as acorda mai multa atentie lucrurilor mai importante in viata. Dar ce sa le faci daca toti sunt idem Barbie?(profa de chimie- orce elev ar vrea sa faca ore cu asa specimen-adica sa faca orice la ora numai sa scrie sau sa invete nu).
Dimineata asta se anunta foarte geroasa si innorata. Pe vremea asta, desi ar parea aburd, ma cuprinde un dor sa alerg, sa-mi deschid sufletul, sa fiu chiar eu cel care ar incalzi lumea pe frigul asta. Doar ca asta ar parea o aventura rupta din viata unui adolescent si nu-si gaseste locul printre paginile acestui blog. In schimb, gandurile mele sunt abatute de idei bizare, pe care simt nevoia sa le impartasesc tuturor. Nu prea inteleg de ce, dar simt ca asa TREBUIE.
Se zice ca timpul le rezolva pe toate, ca in timp toate vor capata un echilibru, ca noi oamenii, ca orice fiinta, in cele din urma vom disparea… Doar numele noastre ar putea ramane peste secole, dar asta depinde de natura fiecaruia, de mentalitatea lui originala… In sfarsit, lucrurile nu sunt asa complicate cum ar parea la prima vedere... Trebuie sa crezi ca vei reusi, nu doar sa incerci… Se pare ca nu e suficient doar sa crezi, ci sa si inveti dintr-o greseala… Cand esti pe punctul de a comite greseala sau de a repeta acea actiune care a dus prima data la dezastru, ar merita un moment de reculegere in care sa-ti pui intrebarea: Oare mi-am invatat lectia? si sa faci un pas inainte.
Viata intr-adevar e plina de multe surprize… Poate iti vin ca un bonus de fericire pentru o actiune in care ai sacrificat o parte din tine, din timpul tau sau pentru ca ai descoperit in tine sau in ceilalti ceea ce cautai de multa vreme… Profita din plin de acel momente, incearca sa iti amplifici bucuria pentru ca asa poti emana mai multa caldura si afectiune in jurul tau si in sufletele celorlalti.
De multe ori ne punem intrebarea daca exista destin sau soarta. De multe ori ne intrebam daca norocul este cel care conteaza cel mai mult in viata. Dar ne intrebam daca nu noi ne-am creat singuri norocul ? Adica, daca la un moment data ai facut o alegere potrivita si rezultatele satisfacatoare au venit intr-un mod surprinzator, in momentul acela cine e de vina ? Tu, pentru ca ai fost inteligent si ai ales ceea ce conta mai mult, sau norocul tau ? De multe ori facem alegeri pe care momentan nu le intelegem sau le facem involuntar. Apoi efectele care nu intarzie sa apara vor provoca mai multa sau mai putina satisfactie. Poti considera in cazul fericit ca ai avut noroc, dar crezi ca asta se va repeta foarte des? Daca nu, invinovatim norocul ? Sau pe noi ?
Exista cazuri in care oamenii pur si simplu nu pot sa ia o decizie. Se deduce atunci o problema de sanatate, de familie, de orice alta natura sau asa numitul sindrom al simbiozei sau dependentei. Am citit destule teorii incat sa ma conving ca acele persoane nu pot lua singure o decizie. Si in cazul femeilor, dar se pare ca si in cazul barbatilor. Intr-o relatie sentimentala de durata apare uneori termenul de ‘contopire a celor doua suflete’. Daca stam sa ne gandim, in cazuri extreme, jumatatea ce va face cand va fi pusa fata in fata cu o situatie in care va trebui sa ia o decizie singura, adica fara intreg? Se va resemna zdrobita si isi va recunoaste vointa prea slaba. Doar ca asta nu i-ar permite sa aleaga. Isi va pierde sanatatea fizica si psihica in timp si asta nu se poate inlocui cu nimic. E valabil si in cazul unei relatii sentimentale, dar si cand e vorba de tigari sau droguri. Eu personal ma recunosc dependent, de muzica, de fotbal ( :X) de nevoile primare si deocamdata, de resursele financiare ale parintilor. Sunt de parere ca simbioza ar trebui incetata din timp cu multa consiliere si multa vointa. Dar se pare ca vointa aceasta darza de care ai nevoie pentru a renunta se gaseste greu, dar nu e imposibil. Dar vei vedea ca mai incolo sacrificiul tau nu va parea inutil… Totul are o explicatie. Fizica, psihica, sociala si asa mai departe. Chiar si reactiile tale cand te apuci sa-ti faci tema la fizica are o explicatie. Esti pasionat, esti obligat sau iti este indiferenta si atunci o lasi balta.
Problema rock-ului si a mesajelor subliminale are si ea o explicatie. Se stie ca mesajele subliminale nu pot fi percepute decat la limita inconstientului si acest lucru poate da dependenta sau chiar sa modifice comportamentul si aspiratiile. Nu in toate cazurile dar majoritatea rockerilor fumeaza sa sunt sparti. Nu dau nume pentru ca asta am auzit si eu :P dar se pare ca rockul dintre toate genurile a revolutionat muzica cu aceste mesaje subliminale. Sau mai este un caz tot asa pe de cand s-a inceput studiul psihologiei. Intr-un cinema din America, in timpul unui film, prin anii 70’, s-a afisat o imagine imposibil de descifrat care a ramas pe ecran circa 0,04 secunde (nu glumesc) si al carei mesaj suna cam asa: ‘Consumati popcorn si beti Cola’. In acel an consumul de popcorn si Cola s-a triplat. Si nu numai atat. Si mesajele subliminale la fel. Astazi sunt folosite in cazuri speciale in psihologie dar si in compunerea diferitelor genuri de muzica . Si in house se zice ca exista astfel de mesaje, dar tot ce imi provoaca mie este supraincredere si fericire maxima… ascultati si voi poate aveti alte reactii ;)
*
In dimineata asta friguroasa si innorata, cu gandul la greselile din trecut si la ce am citit in cartile de psihologie din bibioteca, am realizat ca nu poti fi tu insuti pana nu te cunosti cu adevarat. Si cheia e doar la tine.(nu-i poti ajuta pe toti, in final trebuie sa se ajute singuri)
Am tot citit pe google tot felu' de zile interesante, o zi din viata unui tocilar, o zi din viata unui emo kid si m-am gandit ca ar fi prea marfa sa inventez si eu o asemenea zi si s-o impartasesc tuturor. Enjoy! (P.S. Nu regret ca fac misto de colegu meu!)
06:00 Stirbuletz amicu' nostru se trezeste speriat dintr'un cosmar si se hotaraste sa se duca pana la toaleta. Spre dezamagirea lui, in drum spre toaleta se pisha pe el,pentru ca si'a dat seama ca se afla pe intuneric.
06:05 Se intoarce inapoi in pat dar cum nu mai poate sa adoarma, aprinde lumina (in sfarsit) si constata ca ii e dor de ultima manea a lu salam. Ii da drumu.
06:06 Lumea sare speriata din somn (microsistem d prima clasa) si ameninta pe scara cu politia.
06:30 Pana la urma s'au potolit hapciupaliticii de vecini si au bagat inapoi cornu sub perna afurisiti.
07:00 I se face sete lu amicu nostru si bea o bere. Nu'i ajunge. Mai bea una. Mai bea inca 3. Tot nu s'a pototlit
07:15 Iese p scara si incepe sa urle 'o viata meaaaa' pana cand cade pe jos nimicit de un pantof inamic aruncat de vecinu' de la 6.\
07:20 Viseaza frumos la femeile corcite de la scara alaturata( nu prea o duce bine nici cu alea)
09:00 S'a trezit ca un pilaf panaramico-schizofrenic si constata cum cainele vecinului de la 4 s'a cacat pe pieptu lui (isi facea somnu pe scari)
09:30 Se intoarce in casa,ia niste bani si se duce pana la colt sa cumpere o paine. Ajuns la colt, isi da seama ca a uitat sa'si puna pantaloni pe el si lumea radea ca proasta de el.
10:00 Se intoarce inapoi acasa. Se duce inapoi sa ia paine. Pasii si'i sincronizeaza dupa ritmurile manelei din telefon. In intersectie, scapa speriat telefonu intr'un canal pentru ca un trabant era sa'l loveasca (mare pierdere) si se scapa direct in pantaloni (n'a auzit inca de chiloti)
11:00 Peste masura de ofuscat, se hotaraste se moara de foame pentru prima data si sa se lipseasca de felu lui preferat: ciorba de banane (doar el stie reteta)
11:30 Sta in fata unei oglinzi sparte de pe vremea lu mamaie si isi aranjeaza conciul cu gel la 2 lei. Nu prea stie cum, da arata mai rau ca muma padurii tuberculoasa.
13:00 Ajunge in Europa, Raiul Saraciei si al cintezoilor spurcati.
13:05 Isi gaseste o taraba jegoasa, plina de samantza si gunoaie si scoate marfa lui de valoare: un mp4 fara casti (plictisit de atata Guta si Denisa, aproape ca nu mai functioneaza).
13:30 Se da mare smardoi p acolo si se crede cel mai gigolo $huk@r printre $mek3ri din Europa pana vine un chinezoi ambulant si ii rupe maselele. La sfarsit il slobozeste in p***a masii (cum de o fi auzit chinezoiu de asa cv?) cu un veritabil spitz in cur.
15:00 Ajunge acasa cu buza umflata, plangand si urland in continuare in autobuz 'oooo viataa meaaa!!'
15:01 Un roacar spart ii trage un baros in gura pana de ii darama si ultimii dinti. :((
16:00 Iese p afara la un shpritz cu cocalarii de la el de la scara,toti amarastenii cartierului,pun mana de la mana si strang de o bere.
16:30 Se pun toti si il omoara pe unu care le arata semne obscene si danseaza toti peste cadavru amaratului pe ritmurile Guta &Denisa
17:00 Se intoarce acasa, intra grabit si se pune in fata maretului sau televizor alb-negru.
18:00 intra mascatii peste stirbu in casa,il iau la o serie de capace si il baga la parnaie pe viata sa'si duca zilele in continuare ca fetita printre gashca lui falnica de cocalari vestiti.
DEDICATIE SPECIALA...............................SPER CA V-ATI SIMTIT BINE :d
13.00 - Copilul manelist se trezeste, se uita la ceasu’ digital si zice in gand “la dracu cand s-a facut 3??”
13:00:01 - Ii scrie mesaj lu’ piranda lui: ”esti soarele meu fah”
14:00 - Termina de scris mesaju
14.15 - Se duce la baie, se spala pana la brau in lighean si isi da cu o tona de gel in cap peste gelul de ieri…sa se fixeze mai bine freza
14:45 - Asculta salam-”cati bani fac eu dimineata”
14:50 - Ii vine o idee - desi e greu de crezut- referitor la manea
15:00 - Iese afara, se duce la magazin, vede un EMO kid, il bate ii ia toti banii ..he makes him cry =));)
15:15 - E mandru de reusita. Acum e un smecher si mor toti dusmanii lui
15:30 - Sta pe mess (avatar-poza gagica, status-”Si cand mor am valoare la sicriu fac buzunare sa vada dusmanii bine ca-mi iau banii dupa mine de-ar fi cum gandesc dusmanii m-ar dezgropa sa-mi ia banii daca prind unu ca sapa il trag dupa mine-n groapa”)
15:40 - Da massuri : ”vand curele gucci-10 lei si tricouri armani-20 lei originale”
16:00 - Ca sa-i treaca timpul… dupa mass se uita la taraf tv si mananca felul de mancare preferat : sufleu de fasole
16:30 - Se desparte cu greu din fata tvului si se duce in oras sa caute un ghiul nou. Colectia e intregita
17:00 - O invita pe piranda la o cina romantica
17:15 - Ajungand cu piranda la shaormeria de la colt pe ritmurile manelei proaspat inregistrata cu telefonul, adulmeca mirosul si se intorc acasa. Piranda e in extaz
18:00 - Sta cu baietii la o samantza in fata blocului cu manele rasunand din portbagaj-ul unei dacii 1310 tunate
18:15 - Poza de hi5 langa dacie…sa vada lumea ca el e al mai mare baro$an dintre baro$ani
20:00 - Acasa. Incearca un tatuaj pe bratz cu markerul sa para ca e gigi duru
20:15 - E pe punctul de plecare spre “hanul drumetzului”
20:30 - Se da cu o de tole` marca perferata : D()()|_$$EEE j Gabo$$
21:00 - Se duce la lautari cu verzishori in buzunar… (bancnote de un leu)…da dedicatii pt bruneta focoasa din coltul din dreapta
21:10 - O agata pe bruneta : ”hei papushee te fac un dans?”
21:15 - Bruneta…total impresionata de miscarile ample din burta ale individului se lasa condusa de catre acesta acasa la ea, fireste pe ritmurile manelei ce rasuna neclar de pe telefon
21:30 - In drum barosanul isi demonstreaza barbatia omorand un caine
21:30:02 - Haladita deloc impresionata se enerveaza si pleaca.
21:35 - “Face-ar-ai spume faaa ca nu te misti din locu asta!!!” o baga in scara blocului si o violeaza pe ritmurile manelei “Pe la spate” …. multumit de prestatia sa de 2 minute se duce acasa ascultand la acelasi telefon… “Am dat o spargere”…
22:00 - Ajunge acasa
22:00:01 - Deschide tvul pe Acasa (ruleaza “inima da tigan”)-observa cu stupoare ca Medalion e ucis…inspaimantat schimba postul ….taraf tv-clipul “vine mascatii dupa mine”
22:05 - Un zgomot puternic se instaleaza in casa..carpeta cu “rapirea din serai” se cutremura pe perete–>intra garda
22:30 - Jupanul e bagat la zbup…
pe viitor - Familia nu l viziteaza, piranda isi reface viata cu alt hapciupalitic
Nici acum nu pot sa uit o intamplare foarte ciudata apropo de colegii cei noi.
De abia ma imprietenisem si eu cu cativa, ca intr-o zi am fost cu Ionutz si cu Florin prin Unirea. Omuletii au vrut si in Media Galaxy, asa ca am intrat si eu acolo. Aglomeratie cat cuprinde, SWAT peste tot, o atmosfera foarte incendiara ce pot sa spun! Intre timp amicu' nostru Florin disparuse si l-am mai cautat noi o vreme, pana ce, intr-un final, l-am gasit langa o consola unde se juca un amarastean de vro doua ore. Omu' aproape terminase jocu' p scaunu ala si cred ca s-a sculat doar ca sa se duca dupa colt la MC sa traga la masea. Cum s-a sculat in sfarsit (am uitat sa mentionez ca lu' Florin aproape il treceau apele knd vedea consola) mi-a lasat geaca lui si s-a dus sa vorbeasca cu un ofiter SWAT sa-i ceara voie. Cand s-a intors, surpriza serii: exact ca la scoala, omu si-a gasit geaca pusa frumos pe scaun si o hartie pe care scria:"BRB Pauza de toaleta revin in 5 minute".
Lumea care trecea pe acolo innebunea cand vedea afisul ala. Ce isi zicea:"Babaciunea aia a stat vro 2 ore, asta cred ca sta toata noaptea..."
Oricum, a apucat sa se joace putin pana sa ne dea afara. Intre timp eu si cu Ionutz am fost jos la alte console sa ne jucam. Cand ne-au dat afara, ne-a intrebat un bodyguard:" Ba baieti, taranu' ala care se crede pe tractor la tara si care facea acrobatii la xbox a venit cu voi? Ca trebuie sa-l pun sa plateasca volanul de 10 milioane pe care l-a stricat..." Parca si vad lumea prin spatele lu' Florinel cum radea disperata cand vedea taranu' cum intra dintr-un parapet in altul...
Dar tot nu ne-a ajuns... Si pentru ca mai aveam niste bani, vro 6lei in total, am urcat in Unirea la etajul 4 sa ne jucam la masinariile alea ciudate de prin anii 80'. 6RON s-au dus toti pe trei fise amarate, care s-au dus in mai putin de 1 minut toate. Sa vedeti cum: Florin s-a bagat la o masina si s-a jucat nici mai mult nici mai putin de zece secunde, pentru ca prostia de joc vroia mai multe fise. Ionutz s-a bagat la un joc si mai penal cu zombie pe care trebuia sa-i impuste in cap. 5 gloante, gata jocu'! Eu in schimb, m-am dus la bila aia amarata care iti masoara puterea pumnului. I-am dat un pumn, bila aproape a cazut... Mi-am pus mainile in cap... Asa tehnologie nici tataie nu vazuse... In zece secunde am fost in parcul din fata sa scap de beleaua aia. Nici superman nu sunt, dar nici nici dezmembrat... Cred ca trebuia sa-mi iau avant sa intru direct cu capu' ca sa nu ma puna aia sa-l platesc...
Ce zi penala... Pana la urma ne-am distrat, asta conteaza. Toti trei, terminati dupa aventurile zilei, am mers fiecare acasa si nici pe mess la ora 12 nu ne-am potolit din ras.
Bineinteles ca lucrurile au inceput cu mult timp inainte sa intru la liceu, dar acela a fost doar inceputul, iar viata de boboc in Cantemir nu mi-a lasat prea multe amintiri. Mie, cel putin. Nu, pentru mine totul a inceput o data cu transferul la mate-info. Adevarul e ca in clasa asta cunosteam multe persoane, pe unele chiar foarte bine, si aveau si acele persoane amintiri mai mult sau mai putin placute legate de mine. Nu conteaza. Eu am decis sa las in urma trecutul si sa privesc in fata prezentul.
Prima zi de scoala mi-o amintesc si acum de parca a fost ieri... Nu pentru ca a fost o zi ingrozitor de frumoasa, dimpotriva, afara ploua, era destul de frig, iar pe noi ne-a pus sa inghetam afara pentru cinci minute doar pentru a "asculta" discursul fulminant si "frapant" al doamnei directoare. Bineinteles ca atmosfera din jurul nostru era mai incinsa decat un discurs pe care nu-l auzea nimeni... Adica, doar ouale faceau toata treaba, sincer... Probabil si doamna directoare ar fi avut mai mult succes daca ar fi lansat un atac cu oua spre directia bobocilor... Oricum, am mentionat ca acea zi a fost memorabila pentru ca m-am simtit eu insumi, si senzatia aceasta n-am mai avut-o de mult pana atunci.
Oricum, ideea sa venim la scoala era ridicola, si asta pentru ca nu aveam banci (norocul nostru), nici tabla, nici catedra. Dar nu e vorba de asta, pentru ca mi se pare ridicola ideea sa faci ore in prima saptamana, chiar daca esti in Cantemir. Ma plictiseam sincer... Mai frapa cate o faza cu cel mai penibil scaun din clasa (din scoala 23 erau toate, ce pretentii puteai sa ai?) cu care daca te lasai pe spate (era rupt saracu', cred ca era de pe vremea lu Cantemir) te simteai de parca ai decola cu o racheta iar daca te lasai in fata, iti venea senzatia de parca te-ai catapultat in spatiul cosmic.
Oricum, timpul a trecut destul de repede, Balul Bobocilor la fel (nu m-am dus din pacate) si a venit o zi ciudata de luni... Se facuse o promotie sau ceva de genul asta si primeai o punga de pliante, un durex si un tampon pentru fete. Tampoanele le lipeam pe spatele colegilor, si cateva prezervative au ramas neatinse pana la legendara ora de chimie... Profa, Dumnezeu s-o ierte, macar daca supravietuieste pana terminam noi liceu... Se facuse seara, iar eu m-am dus pana la baie si am umplut un 'durex' cu apa. Am venit cu el in clasa (hehe, am avut noroc ca nu m-a vazut Tantza!), am stins lumina imediat si am pus aratarea pe catedra profei. Lumina s-a aprins, si aproape jumatate de clasa si-a pus mainile in cap... Profa scria in continuare la tabla, n-avea treaba... Aproape se terminase ora si cativa colegi plecasera din clasa. Deodata se deschide usa si intra falnic un prezervativ plin cu apa si se rostogoleste pana in mijlocul clasei. Profa a facut ochii cat cepele si habar n-avea ce e chestia aia. O colega, Alina, a intrat in clasa si intreaba: "Doamna, dumneavoastra va protejati?" (toata clasa in delir) "N-am de ce sa ma protejez" zice profa. Da face Alina: "Pai cum doamna, nu stiti ce e chestia aia?" da raspunde profa: "Sper ca nu e ceea ce cred eu...Da de unde le aveti? V-a dat cineva?" Da fac eu: "Si eu care credeam ca v-ati dus prima sa va luati o punga de aia..."
Adolescenta, asta e. Adolescenta. Poate peste cativa ani o sa-mi aduc aminte de ziua asta si o sa rad... Asta am facut si in seara aia. Atunci m-am bucurat. Poate mai tarziu o sa ma gandesc: 'Ce copii eram si noi...' Dar tot nu-mi pare rau. Cel putin deocamdata.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
