O alta zi... In rest aceiasi oameni...

La granita viselor...

Ora 4...

Lumea a iesit de mult de pe mess... Raman doar eu, prea ocupat sa-mi pun ordine in ganduri.

Adolescent si eu, cu fel de fel de probleme. Toata lumea in jurul meu sufera, mai mult sau mai putin (din cauza adolescentei, evident) iar eu ma vad cu toate acestea parca prea fericit si lipsit de orice grija (desi am mai mult ghinion ca toti).

Daca stau bine sa-mi aduc aminte, rascolind prin trecutul meu nu prea indepartat, vad ca acum trei luni eram la fel ca ceilalti, sentimental cat casa si melancolic cat pentru toata omenirea. Un aspect a ramas neschimbat totusi si frapeaza non-stop: acela ca vreau sa-i ajut pe ceilalti, sa le intind o mana de ajutor, un zambet de incurajare. Vreau sa-i vad si pe ceilalti depasind starea asta pentru ca stiu ce performante poate face personalitatea umana (experienta proprie- o singura vara clarifica totul). Am descopeit ca personalitatea este un instrument foarte delicat care merita anumite sacrificii daca este este nevoie. Imi aduc aminte cum gandeam. Imi aduc aminte cum vorbeam. Recitesc si acum romanul scris de mine (Visul unei nopti perfecte). Sufletul din mine parca striga: vreau sa ma destind, sa fiu in expansiune. Asta se vedea de la o posta. Pentru mine a fost insa cel mai greu sa observ asta. Bineinteles ca am cautat metode sa ma schimb... Am inceput sa citesc psihologie... Sa aprofundez.... Incepusem sa inteleg toate fenomenele din jurul meu (psihologice) si sa anticipez unde vor duce. Totul se lega in mintea mea. Dar nu era suficient. Trebuia sa mai fac ceva. Dar nu stiam ce. O perioada am stat mai mult in casa pentru ca trebuia sa invat pentru examenul de diferenta la info... Dar am realizat curand ca deveneam tot mai stapan pe mine tocmai pentru ca lumea nu mai era principalul subiect de discutie. Recunosc ca eram destul de ciudatzel pe vremea aia si ca visam tot timpul la o era de fericire maxima, dar tot incercam sa gasesc o modalitate sa realizez acest vis. Uneori il credeam imposibil, De aceea ideea ma ‘stresa’ zi si noapte. Bineinteles ca acum nu ma sfiesc sa vorbesc despre mine si despre trecutul meu... Stiu ca sunt doar eu singur vorbind cu gandurile mele in linistea noptii. Nu ma aude nimeni. Noaptea a devenit pentru mine o sursa incomensurabila de incredere si vointa. De aceea am ales noaptea ca plan de realizare a viselor mele. Am inceput cu lucrurile cele mai esentiale. Vointa si rabdarea mea. Stiam ca va trebui sa astept o vreme, dar nu sa stau degeaba. Trebuia sa faptuiesc. Noaptea ma ocupam cel mai mult de acest lucru si treaba asta dura pana dimineata de cele mai multe ori. Dar am invatat sa ma cunosc, sa-i cunosc si pe ceilalti asa cum sunt si acum lucrurile decurg normal. Nu mi-e rusine sa recunosc ca inainte ascultam si eu manele desi le consider ca facand parte dintr-un trecut aproape paralel si uitat (nu mai ascult nici mort). Am inceput sa ascult house... Si am vazut ca adormeam mai linistit, mai impacat cu mine insumi, chiar daca altora le lasa durere de cap (desi nu inteleg de ce). Am descoperit in acele nopti o multime de talente pe care nu mi le banuiam pana atunci... Am inceput sa le fructific, sa le valorific. Desi acele nopti nedormite puse cap la cap formau saptamani, am decis ca lupta nu va mai dura mult si ma voi bucura curand (“Tot ce vreau sa-ti zic e ca de fapt n-am pierdut nicio noapte, am castigat ani de fericire”).

Ora 5 dimineata...

A sosit momentul sa ma mai gandesc ca maine trebuie sa ma duc la scoala deci in curand va trebui sa ma culc.

Dar stiu ca lucrurile nu se vor schimba cand se va lumina de ziua. Doar gandurile oamenilor si parerile raman neschimbate. Dar timpul le va rezolva pe toate, ar spune unii. Doar ca eu nu vreau sa astept atat de mult. Pentru ca acuma pot. Fostii mei colegi si cei care ma cunosc de mult mi-ar putea adresa urmatoarea intrebare fireasca: “De ce tocmai vara cand nu observa nimeni schimbarea?” Raspunsul e foarte simplu. M-am schimbat. Dar pentru ca sa ma conving cu adevarat de asta, a trebuit sa fiu departe de orice grja, departe de orice factor negativ. De mine nu mi-e frica. Acum ca m-am convins de adevar, vreau sa-i conving si pe ceilalti. Pentru unii e mai greu, dar nu cedez in fata presiunii. Prefer sa caut noi resurse.

Ora 7:30...

“Cuprins de oboseala, ma asez sfarsit pe scara

Si adorm sub paza sfanta a soarelui de vara...”

Doua versuri dintr-o poezie proprie. Desi afara e frig, desi afara e iarna, ma simt infierbantat. In sufletul meu e vara. Si asa va fi mereu.